Lecţiile care contează cel mai mult sunt cele care sunt învăţate în „săli de clasă fără pereţi”.
Experienţe în care conflictul aparent între real şi ideal sunt rezolvate fără ajutorul unui arbitru imparţial.
Viaţa însăşi îşi arogă rolul de arbitru care plăteşte ( sau nu) dividende pentru investiţiile noastre.
Uneori randamentul investiţiilor pare departe de aşteptările noastre.
În anul ce a trecut am învăţat câteva lecţii dure. A trebuit să mă împac cu anumite realităţi pe care nu le-am putut schimba.
Am realizat că atunci când te sustragi unei provocări, o alta similară se arată mai devreme decât te-ai aştepta.
Am constatat că înţelepciunea nu poate fi neapărat de ajutor, cât atitudinea potrivită.
O atitudine pozitivă, indiferent de circumstanţe, negative sau dezamăgitoare, prefigurează rezultatul unei provocări.
Lecţii învăţate:
În plan fizic – Poate cea mai importantă lecţie a fost că trupurile noastre nu sunt menite să rămână exact la fel pe tot parcursul vieţii. Împrejurările se schimbă, priorităţile se schimbă, obiectivele se schimbă….şi corpurile noastre trebuie să se adapteze din mers.
În plan psihic – Am învăţat că gradul de conştientizare mentală şi emoţională nu este o destinaţie, este o călătorie care nu se termină.
În plan spiritual – Am învăţat că iubirea necondiţionată este cea mai înaltă formă de acceptare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu